Autoarea vloggului “Zâmbărele”, Victoria Roşca, strânge fonduri pentru crearea Teatrului Popular. Haideți s-o ajutăm să înființeze teatrul!

Autoarea vloggului “Zâmbărele”, Victoria Roşca, strânge fonduri pentru crearea Teatrului Popular. Haideți s-o ajutăm să înființeze teatrul!

Cariera

Autoarea vloggului “Zâmbărele”, Victoria Roşca, strânge fonduri pentru crearea Teatrului Popular.

Pentru a da viață acestui teatru, are nevoie de susținere, întrucât aceasta presupune careva cheltuieli pe care ea evident nu și le poate permite. Actriţa are nevoie de 1500 de euro pentru a pune pe picioare acest teatru.

Fiecare dintre noi poate contribui la lansarea Teatrului Popular. Trebuie doar să intraţi pe pagina de facebook a Victoriei şi să donaţi. Până la această oră au fost colectați 521 de euro.

Iată mesajul emoționant al Victoriei, în care roagă pe toți acei cu inimă mare să doneze pentru Teatul Popular:

”Victoria, de ce strângi bani?! Mă tot întreabă aici..... 
Stau cu o cană matinală, în grădina prietenei mele din Londra și mă tot foiesc întrebările în piept, de draga dimineață. Iar una ar fi: “nafiga am rămas în țara, unde totul e din ce în ce mai greu”?! Picioarele întodeauana mi-au fost gata să plece, sufletul are un ghimpe la timpul potrivit. Legătura mea, mai strânsă cu teatrul, a pornit acum doi ani. În doi ani el m-a făcut să înțeleg, că oamenii vin la evenimentele făcute de mine. Când a trebuit să plec din teatrul “ Ion Creangă”, am plâns. Doar pentru că, mi-au rămas acolo doi copii, două spectacole montate de mine. Pe care cu greu le-am scos la lumină, cu greu au prins viață, cu greu am lipit tei de curmei. Experiența, mereu dă bătai de cap oamenilor. Neștiința de multe, pierderea gândurilor, blocarea, drumul căutării... apoi am pornit-o pe drumul inimii și a ieșit ce a ieșit.
Ideia de proiect: “Teatrul Popular” a apărut spontan, pe loc curat, pe pământ cu hopuri, poate și chiar paragină. Dar mama m-a învățat, că dacă iubești munca, pui mâna pe sapă și cazma, tragi brazde adânci și pui semințe. Și într-o dimineață, ieși grăbit pe scări s-o apuci la treabă și dai nas în nas, cu grădina ta în floare. 
Mama: “Vica, noi nicioadată n-am știut câte poți tu, întodeauna am auzit de la alții, că Vica voastră a făcut una, sau alta” .
Tata: “Eu te-am suduit atâta, ca tu să nu încurci drumul cu cărarea, și toleta cu câcarea”. “Și dacă te-am trimis la școală, școală să-mi faci, nu-mi umblă la strâns flori de holbură”.
Viorel: “Vica, eu te iubesc”!
Prietenii: Spune cu ce să ajutăm?
Cunoscuții: mulțumim Victoria, că ne descretești frunțile! 
Azi, cu cana matinală, stau între întrebarea ceea veșnică: “A fi sau a nu fi”. Și vreau să-mi mai propun o șansă de a rămâne acasă. De a aduna oameni în jurul unei platforme de estradă, de a mai juca în scenă, unde publicul te prinde cu ochiul și duce cu privirea cap-coadă. Azi vin cu ultimul îndemn, de a vă ruga să donați, atâta cât considerați pentru #TeatrulPopular. Azi, că de mâine n-am să mai îndrăznesc!
Om pe om coboară, om pe om ridică! Mulțumesc”.

Puteți dona pentru Proiectul Teatrul Popular AICI