#promovămtalente

#promovămtalente "Motivul meu" de Corina

Cariera

"Astăzi vă voi părea ciudată, dar am să risc și am să încerc să dau o rețetă medicală și totodată funcțională cum să-ți reabilitezi sufletul de durere.
De cele mai multe ori, oamenii merg la psiholog cu un singur scop - pentru a găsi o soluție de a amorți durerea imediat, pentru a opri rapid simțurile. Într-un timp rapid vor o schimbare rapidă a sentimentelor, pentru că în viața noastră nu avem timp și nu există loc pentru a rămâne cu durere. Și apoi din nou în goană mare, dăm fuga în viață, în muncă, în familie. Ca niște roboți. Și totul e pentru a trăi și a nu ne face griji. Pentru a trăi și a nu ne intersecta cu gânduri obsesive. Pentru că dorim să trăim și să nu simțim. 
Durerea presupune sentimente. Durerea e un indicator.  Unde e rană, nu poate să nu doară. În cazul în care organismul este viu, el reacționează la trauma durerii, la infectare, la un eșec în funcționarea lui.
O încălcare a integrității, este tot durere.
Toți suferim, toți avem dureri, toți până la urmă dorim să găsim bagheta plină de minuni pentru a ne readuce echilibrul sufletesc.
Există o cale: de a deveni un cyborg. Atunci nu ne vom îmbolnăvi niciodată. Dar, apoi, nici apusul de soare nu ne va bucura, nici gustul vinului nu ne va delecta tactilelele gustative, și nici florile nu ne vor înnebuni cu mireasma sa… Dar toate astea despre sentimente sunt, nu-i așa?
Așadar, suntem oameni ce simt și trăiesc viața prin propria prismă și anume din această cauză nici o rană nu se vindecă instantaneu. În mod tehnic ar fi: se unge unguent analgezic și se aplică bandaj. Dar oricum nu se va vindeca înainte de a acționa toate mecanismele de protecție și de reparare. Sângele nu poate fi forțat să acționeze mai rapid și celulele nu se pot regenera mai repede. Totul se întâmplă la propria sa viteză și în timpul lor.
Același lucru se întâmplă și cu psihicul. El trebuie să lucreze în toate etapele sale necesare. Este nevoie de timp pentru a trata durerea. 
Pierderea doare! Despărțirea doare! Vorbele dor! Dragostea fără răspuns tot doare! Ignoranța doare! Gelozia doare! Indiferența doare!!! Știu, e greu, dar nu fugi, nu scăpa, ci încearcă să trăiești demn și aceste sentimente! E necesar să ne și îmbolnăvim. Ca și în timpul gripei, este necesar să stăm în pat, să sorbim ceai cu lămâie. Trebuie să luăm această durere și această stare. Să găsim puterea de a recunoaște și de ai da un nume la ceea ce simți: „Da, eu sunt geloasă“, „Da, mi-e teamă să pierd, mi-e frică până la moarte“. Și să simți. Și să plângi. Și să te superi. Să-ți torni mânia. Să suferi. Să scrii texte stupide, doar pentru a scrie. Dedică-ți o parte din timp pentru a trăi durerea situației. Stai în ea. Fără a te grăbi. Fără a fi distras. În mod specific pune timp deoparte pentru durerea de viață conștientă.
Fii sigur că psihicul în sine va include mecanismul de protecție, și după ce durerea se va diminua veți trece la stadia de apatie, indiferență. Apoi, veți simți o înțelegere calmă a tot ceea ce s-a întâmplat. Și în final veți fi cuprins de acceptarea situației și dorința de a merge mai departe.
Aceasta este ceea ce ai vrut imediat, de la bun început. Înțeleg e o rețetă ciudată. Dar toți știm: efectul oricărui analgezic trece repede, însă rana nu te mai doare doar atunci când este vindecată". 


Cu drag, Corina